Aleph by Jorge Luis Borges

Author:Jorge Luis Borges
Language: eng
Format: mobi
Tags: ro
Published: 2010-09-18T21:00:00+00:00

ZAHIRUL

În Buenos Aires, Zahir este o monedă obişnuită, de douăzeci de centavos; urme de cuţit sau de briceag întretaie literele NT, precum şi cifra doi; data gravată pe faţa opusă este 1929. (În Guzerat, către sfârşitul veacului al XVIII-lea, Zahir a fost un tigru; în Java, un orb de la moscheea din Surakarta, care a sfârşit prin a fi lapidat de credincioşi; în Persia, un astrolab pe care Nadir Şah l-a azvârlit în fundul mării; în temniţele din Mahdi, pe la 1892, o mică busolă pe care o atinsese Rudolf Karl von Slatin, înfăşurată într-o fâşie de turban; în moscheea din Cordoba, spune Zotenberg, o dungă în marmura uneia dintre cele două sute de coloane; în mahalaua evreiască din Tetuan, adâncul unei fântâni.) Astăzi e treisprezece noiembrie; în ziua de şapte iunie, în zori, a ajuns în mâinile mele Zahirul; nu mai sunt cel de atunci, dar îmi stă încă în puteri să-mi amintesc — şi, poate, chiar să relatez — cele întâmplate. Sunt încă, măcar într-o măsură, Borges.

În şase iunie a murit Teodelina Villar. Portretele ei, către 1930, acopereau cu totul revistele mondene; această pletoră a făcut, desigur, să fie socotită o frumuseţe, chiar dacă nu toate efigiile sale sprijineau necondiţionat atare ipoteză. De altminteri, Teodelina Villar se preocupa mai puţin de frumuseţe decât de perfecţiune. Evreii şi chinezii au codificat toate circumstanţele omeneşti; în Mishnah se poate citi că, o dată pogorât amurgul de sâmbătă, nici un croitor nu trebuie să mai iasă din casă cu un ac asupra sa; în Cartea Riturilor, că un oaspete în clipa când i se oferă întâia cupă, trebuie să abordeze un aer grav şi, când i se oferă cea de-a doua un aer respectuos şi fericit. Echivalentă, dar mult mai minuţioasă, se dovedea rigoarea pe care şi-o impusese Teodelina Villar. Ea căuta, precum adeptul lui Confucius ori talmudistul, ireproşabila corectitudine a fiecărui act, însă efortul pe care-l depunea era mai dificil şi chiar mai dur, căci normele crezului ei nu erau nicidecum eterne, ci răspundeau unor hazarduri de la Paris ori Hollywood. Teodelina Villar se arăta numai în locuri ortodoxe, la ceasuri ortodoxe, cu atribute ortodoxe, cu o detaşare ortodoxă, dar detaşarea, atributele, ceasurile şi locurile acelea se perimau aproape îndată şi ajungeau, dimpotrivă, să servească (în propria ei exprimare) pentru a defini tot ce e afectat. Căuta absolutul, asemenea lui Flaubert, dar absolutul surprins în momentan. Viaţa ei era exemplară, însă, cu toate acestea, o rodea fără pic de răgaz o deznădejde interioară. Îşi propunea continue metamorfoze, ca pentru a fugi de sine însăşi; culoarea părului, ca şi modelele pieptănăturii ei erau faimoase prin nestatornicie. Schimba, de asemenea, şi surâsul, nuanţa pielii, forma ochilor. Începând din 1932, fusese, în mod studiat, extrem de zveltă... Războiul îi dădu mult de gândit. O dată ocupat Parisul de germani, cum să mai poţi urmări moda? Un străin în care nu avusese niciodată încredere îşi îngădui să abuzeze de buna ei credinţă pentru a-i vinde un lot de pălării cilindrice; în anul următor, se

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.